Şedinţa 1 Reguli şi aşteptări

Joi, 29 martie 2012, 
... o zi arhiplină, termene care explodează necontenit, sarcini care trebuie rezolvate la foc automat, telefoane, întâlniri, corespondenţă, ore de curs, şedinţe, hotărâri şi decizii...
Mă întreb încă o dată "cine m-a pus să mă bag şi în asta?!"
...ora 14.00...
Prima întâlnire de lucru ...
... primul contact cu noii cursanţi...
Priviri curioase, feţe care spun multe şi parcă tac şi mai multe... Mă întreb dacă şi ei şi-au pus aceeaşi întrebare: "cine m-o fi pus să mă înscriu în acest proiect?!"


Ora 15.40...
Cuuuum? au trecut 100 de minute, iar noi suntem tot aici??? Când a zburat timpul? Chiar am uitat că ora prânzului a trecut, iar noi suntem încă la şcoală???
_____________________________________________________________________
Cam acesta ar fi rezumatul primei noastre întâlniri! :)))
Numai că nu aş putea trece atât de uşor peste momente atât de plăcute.
Ziua aceasta mi-a adus - încă o dată - dacă mai era cazul, confirmarea vocaţiei de dascăl! M-a umplut de bucurie, mi-a încărcat bateriile, mi-a reaprins dorinţa de zbor!
Am debutat în cel de-al doilea an al carierei de trainer LMT! Să fie într-un ceas bun!
__________________________________________________________________
Cursanţii mei au intrat timid în joc, mai întâi s-au prezentat în echipe de 4, prin câte un poster.

Au fost creativi, dezinvolţi, dar au picat în aceeaşi capcană...au uitat că sunt parte a aceleiaşi echipe!

Le-am propus primele trei reguli ale "jocului" nostru: coechipieri, NU pentru nu, suntem OK! şi i-am impulsionat să-şi stabilească propriile reguli, le-am negociat şi ni le asumăm:

Le-a fost relativ dificil să-şi facă autoevaluarea acelor lucruri pe care le fac cel mai bine, dar n-au avut probleme în a formula ceea ce vor să facă mai bine! Au concluzionat că prin colaborare, încurajare, comunicare, cooperare, respect, ascultare activă, empatie, pot fi ajutaţi să-şi împlinească aşteptările! :))
Am "disecat" şi am găsit noi şi nebănuite sensuri pentru: vot, consens, compromis, impunere, am conştientizat că fiecare îşi are rostul în contextul adecvat!
Ne dorim să reuşim să aplicăm tehnicile de negociere şi soluţionare a conflictelor ZI DE ZI!!!
Am încheiat cu ceea ce ne-a plăcut...
- am cunoscut oameni noi, cu personalităţi diferite
- am lucrat în echipă, am colaborat
- ne-am învins emoţiile
- încredere, sprijin, înţelegere
- ne vom (auto)cunoaşte mai bine
- interactiv
- curajul de-a susţine opinii
- egaliatea
- atmosfera plăcută, prietenoasă
- pozitivism
... sau nu ne-a plăcut:
- timpul prea scurt
- uşoară reţinere
- am fi putut comunica mai bine

Un trainer optimist:

Din nou la drum!

Iată că a venit vremea celui de-al doilea an de proiect RAF-LMT!

Am mai crescut, ne-am mai "împlinit", echipa s-a mărit cu câteva licee noi.

Zilele de 15-16 martie 2012 ne-au adus bucuria revederii şi regăsirii, graţie atelierului de formare, care ne-a adunat pe toţi la Bucureşti, în aceeaşi ambianţă plăcută a sediului RAF, primiţi cu căldură de echipa de la Bucureşti: Marian, Lili, Andrei şi Gabi.

Aşa cum ne-a obişnuit deja, Marian ne-a întâmpinat cu ghiocei...

Au fost două zile pline, două zile frumoase, în care am muncit cu plăcere:

Ne-am cunoscut cu cei nou-intraţi în echipă, ne-am împrietenit, şi-am început să lucrăm împreună:

Iată primele rezultate, sub forma afişelor "EU & RAF-LMT!":

Creaţiile noastre, deşi minunate, n-au fost "asamblate" corespunzător! Paradoxal, la individual am luat cu toţii + 10, dar la nivel de echipă...am rămas corigenţi, am reuşit un chinuit 4,99...
Am continuat "joaca" noastră, învăţându-ne lecţia: o echipă este un tot unitar, iar cel de-al doilea exerciţiu ne-a reuşit admirabil: am construit împreună cea mai înaltă casă posibilă, având la îndemână beţe de bambus şi scoci:

Ziua a doua, ar fi trebuit să desăvârşească lecţiile deja învăţate... şi-am încercat, am negociat...

Punctaje intermediare, punctaje finale:

În loc de concluzii:

La început de drum nou, flori frumoase pentru oameni dragi şi buni...

Arhiva fotografica 2010-2011

RAF - LMT - LTOCT 2010-2011
CERTIFICARE LMT

Suntem lideri certificaţi!

Ziua de 16 iunie 2011 ne-a adus bucuria finalului. În pragul vacanţei mari, la festivitatea de premiere a elevilor care au obţinut rezultate deosebite la olimpiadele, concursurile şcolare, proiectele şi programele educative, echipa noastră, cu cei 22 de lideri, a fost apaludată de întreaga şcoală!

POZE

PROIECTE

Liderii s-au împărţit în 4 grupe, după preferinţe şi-au purces la drum...
Echipa I
Echipa II
Echipa III
Echipa IV

ECHIPA-PROIECTUL-PLANUL

V-am învăţat, v-am arătat, acum...trebuie să faceţi!
Ce-a de-a treia parte - şi ultima - a cursului nostru, a debutat marţi, 24 mai.
Am format echipele, am analizat idei, am discutat în linii mari. 
De altfel, despre proiectele cu care se finalizează formarea liderilor mei, am discutat încă de acum o lună. Sperăm ca rezultatele să fie cel puţin pe măsura aşteptărilor!!!
Iată-ne:

O vizită importantă

Astăzi, 16 mai 2011, am fost onoraţi cu prezenţa Lilianei Cristian şi a lui Gabi Nemeth, de la Fundaţia CODECS!
Vizita de monitorizare a inclus un drum lung pentru Lili şi Gabi, Carei-Topliţa-Târgu Secuiesc.
Cursanţii au avut emoţii, au fost destul de timizi, dar încurajaţi, au început să vorbească, iar la final nu se mai dădeau duşi, înconjurându-i pe cei doi! :))
Unul dintre "dezavantajele" orăşelelor este faptul că tinerii noştri sunt lipsiţi de tupeu. Am scris cu ghilimelele de rigoare, întrucât copiii au bun-simţ, cred că le e un pic teamă să nu greşească, deşi, am repetat în numeroase rânduri că - spre deosebire de cursurile de la şcoală - aici nu au ce să greşească, orice ar face este corect!
Consider că ar fi bine dacă ar continua programul şi în anul şcolar viitor, şansele dezvoltării personale a elevilor mei ar creşte considerabil.
Pentru că tot am ajuns aici, aş vrea să menţionez un rezultat al cursului: clasa a X-a A este heterogenă din punct de vedere al provenienţei elevilor (peste 50% sunt din satele şi comunele învecinate Topliţei), copii timizi, liniştiţi, tăcuţi. În urmă cu o săptămână, mare parte dintre ei, au urcat pe scena Casei de Cultură, într-o paradă a ţinutelor şcolare! Am fost mândră de ei şi mi-am spus că - poate - în absenţa cursului - numărul lor ar fi fost mult mai mic.


Vorbesc despre copii, dar trebuie să mărturisesc că şi eu am fost emoţionată, întrucât, deşi aveam aparatul foto pe masă, pregătit, am uitat să-l folosesc!!!! 
Aşadar, toată speranţa mea este în pozele făcute de Gabi! :)))
_________________________________________
Iată pozele: