Sinteza Modul 4

Liderii Mileniului Trei

la Liceul Teoretic „O.C.Tăslăuanu” Topliţa

Conştienţi de faptul că dezvoltarea personală nu se rezumă la procesul instructiv-educativ, ca dascăli de vocaţie, formatori de opinie şi modelatori de caractere, ne propunem să oferim elevilor noştri oportunităţi multiple, atât prin activităţile educative curriculare, cât - mai ales - prin programele educaţionale extracurriculare şi proiectele implementate.

Liderii Mileniului Trei, program educaţional în arta de a conduce - leadership, oferit liceenilor din oraşe mici şi mijlocii de către Fundaţia CODECS pentru Leadership, în parteneriat cu Romanian American Foundation, s-a derulat pentru al doilea an consecutiv la Liceul Teoretic „O.C.Tăslăuanu” din Topliţa.

Adresat învăţământului preuniversitar, programul LMT răspunde nevoii de dezvoltare individuală şi de grup, vizând formarea competenţelor de leadership de la vârsta adolescenţei, pentru manifestarea eficientă pe parcursul întregii cariere, urmărind practic crearea noilor generaţii de lideri în România, la un înalt nivel de excelenţă academică şi competenţă profesională.

În acest an şcolar, în calitate de trainer, împreună cu echipa de proiect, formată din 20 de liceeni, elevi ai claselor IX-X, am parcurs modulul 4 „Win-Win!”, centrat pe negociere şi soluţionarea conflictelor.

Pornind de la obiectivul principal al programului, ne-am propus să dezvoltăm aptitudini şi competenţe de comunicare, cooperare, autocunoaştere, tehnici de soluţionare a conflictelor şi management al schimbării.

De-a lungul celor 10 şedinţe de lucru, structurate în trei părţi, traseul educaţional având ca punct de pornire autocunoaşterea - a te înţelege pe tine - transformare personală, deoarece schimbarea trebuie să se producă mai întâi în noi înşine, continuând cu  înţelegerea celuilalt, urmărind ca prin empatie, ascultare activă, să înţelegem emoţiile, aşteptările, nevoile „părţii adverse”, trecând astfel de la competiţie la cooperare, s-a finalizat cu formarea competenţelor de a negocia, de a alege soluția corectă: rezolvarea problemelor împreună!

Tehnicile de lucru utilizate s-au bazat preponderent pe activitatea de grup, iar metodele au stimulat creativitatea cursanţilor, încurajând permanent comunicarea, colaborarea şi cooperarea. Cursanţilor le-au plăcut în mod deosebit exerciţiile de icebreaking, dezbaterile, jocurile de rol şi prezentarea produselor colective.

La finalul acestui modul, ne simţim mai bogaţi şi mai puternici, am înţeles că arta negocierii poate fi deprinsă, că orgoliile pot fi escaladate, că putem fi convingători dacă ştim să ne comunicăm aşteptările, fără a ignora argumentele celuilalt, iar dacă vrem să obţinem un avantaj, trebuie să ştim să şi „pierdem”. Ne dorim ca în situaţii reale de viaţă, să putem transforma conflictele în surse de câştig pentru ambele părţi, realizând un compromis inteligent, dovadă a evoluţiei dinspre sintagma „să moară capra vecinului!” spre conceptul „tu câştigi, eu câştig!”.

Mirela PETRUŢ,

Director Liceul Teoretic „O.C.Tăslăuanu” Topliţa

Din nou la drum!

Iată că a venit vremea celui de-al doilea an de proiect RAF-LMT!

Am mai crescut, ne-am mai "împlinit", echipa s-a mărit cu câteva licee noi.

Zilele de 15-16 martie 2012 ne-au adus bucuria revederii şi regăsirii, graţie atelierului de formare, care ne-a adunat pe toţi la Bucureşti, în aceeaşi ambianţă plăcută a sediului RAF, primiţi cu căldură de echipa de la Bucureşti: Marian, Lili, Andrei şi Gabi.

Aşa cum ne-a obişnuit deja, Marian ne-a întâmpinat cu ghiocei...

Au fost două zile pline, două zile frumoase, în care am muncit cu plăcere:

Ne-am cunoscut cu cei nou-intraţi în echipă, ne-am împrietenit, şi-am început să lucrăm împreună:

Iată primele rezultate, sub forma afişelor "EU & RAF-LMT!":

Creaţiile noastre, deşi minunate, n-au fost "asamblate" corespunzător! Paradoxal, la individual am luat cu toţii + 10, dar la nivel de echipă...am rămas corigenţi, am reuşit un chinuit 4,99...
Am continuat "joaca" noastră, învăţându-ne lecţia: o echipă este un tot unitar, iar cel de-al doilea exerciţiu ne-a reuşit admirabil: am construit împreună cea mai înaltă casă posibilă, având la îndemână beţe de bambus şi scoci:

Ziua a doua, ar fi trebuit să desăvârşească lecţiile deja învăţate... şi-am încercat, am negociat...

Punctaje intermediare, punctaje finale:

În loc de concluzii:

La început de drum nou, flori frumoase pentru oameni dragi şi buni...

O vizită importantă

Astăzi, 16 mai 2011, am fost onoraţi cu prezenţa Lilianei Cristian şi a lui Gabi Nemeth, de la Fundaţia CODECS!
Vizita de monitorizare a inclus un drum lung pentru Lili şi Gabi, Carei-Topliţa-Târgu Secuiesc.
Cursanţii au avut emoţii, au fost destul de timizi, dar încurajaţi, au început să vorbească, iar la final nu se mai dădeau duşi, înconjurându-i pe cei doi! :))
Unul dintre "dezavantajele" orăşelelor este faptul că tinerii noştri sunt lipsiţi de tupeu. Am scris cu ghilimelele de rigoare, întrucât copiii au bun-simţ, cred că le e un pic teamă să nu greşească, deşi, am repetat în numeroase rânduri că - spre deosebire de cursurile de la şcoală - aici nu au ce să greşească, orice ar face este corect!
Consider că ar fi bine dacă ar continua programul şi în anul şcolar viitor, şansele dezvoltării personale a elevilor mei ar creşte considerabil.
Pentru că tot am ajuns aici, aş vrea să menţionez un rezultat al cursului: clasa a X-a A este heterogenă din punct de vedere al provenienţei elevilor (peste 50% sunt din satele şi comunele învecinate Topliţei), copii timizi, liniştiţi, tăcuţi. În urmă cu o săptămână, mare parte dintre ei, au urcat pe scena Casei de Cultură, într-o paradă a ţinutelor şcolare! Am fost mândră de ei şi mi-am spus că - poate - în absenţa cursului - numărul lor ar fi fost mult mai mic.


Vorbesc despre copii, dar trebuie să mărturisesc că şi eu am fost emoţionată, întrucât, deşi aveam aparatul foto pe masă, pregătit, am uitat să-l folosesc!!!! 
Aşadar, toată speranţa mea este în pozele făcute de Gabi! :)))
_________________________________________
Iată pozele:

Impresii de călătorie

Simt nevoia să consemnez câteva aspecte, din dorinţa de a stabili coordonatele exacte ale parcursului.
Am pornit la drum cu entuziasm, incitată, emoţionată. Nu pot spune că mi-a scăzut interesul, însă pot afirma cu tărie că perioada aleasă pentru derularea cursului nu este tocmai fericită.
Motivul principal, cred eu, este perioada desfăşurării.
Semestrul al II-lea pare lung, însă este presărat cu numeroase activităţi: concursuri, olimpiade şcolare, baluri, festivaluri, acţiuni caritabile şi ecocivice, excursii. Mai este şi fragmentat de vacanţa de Paşte. Urmează o perioadă pline de teze şi alte evaluări!
Anul acesta cel puţin, avem trei termene de finalizare a cursurilor, precedate fiecare de evenimente specifice. Nici nu mă gândesc la activitatea curentă! Aşadar, misiunea de a duce la bun sfârşit cursul este una dificilă şi delicată.
În plus, oboseala acumulată îşi spune cuvântul, iar puterea de muncă se diminuează treptat.
Cred că ar fi excelent dacă ar debuta măcar la început de Mărţişor!

În prag de florar, un buchet de Frittillaria meleagris (laleaua pestriţă) o plantă delicată de primăvară, specie vulnerabilă, ocrotită în flora României, care creşte în lunca Mureşului, din apropierea Topliţei:

De-a lungul drumului...

Iată că a trecut şi cea de-a 3-a săptămână LMT!
Între timp, ne-am familiarizat unii cu alţii, formăm echipele-grupele de lucru cu uşurinţă, nu ni se mai pare nimic deplasat în a ne regrupa...pe numărate!
Data viitoare voi forma grupele într-un mod inedit, încercând să-i surprind, aşa cum s-a întâmplat astăzi cu ice-breaking-ul! :))) A fost amuzant cum unii, foarte siguri de răspunsul afirmativ/negativ, au început a se uita în spate, pentru a vedea reacţia grupului.
Şi astăzi cursanţii mei mi-au dat câteva motive de surpriză, în special în studiul de caz al doamnei Florescu! M-am identificat cu personajul într-o măsură foarte mare, dat fiind faptul că sunt profesoară în liceul în care învaţă cei doi fii ai mei! Zilele trecute, pregătindu-mă pentru cursul de astăzi, am încercat să soluţionez cazul, transpunându-mă în situaţie. Nu mi-a fost uşor, dintre alternativele posibile, am încercat să le aleg pe cele morale, însă cu maximă delicateţe, pentru a nu periclita situaţia "fiului" meu, în cadrul clasei căreia îi aparţine. Pe de altă parte, nu aş putea lasă niciodată să se întâmple ceva rău unei colege!
Despre deznodământ....săptămâna viitoare! :)))

La început de drum

Astăzi am debutat în rolul de trainer! Este o zi importantă, căci - deşi sunt dascăl, abordarea diferită a cursului, tematica inedită, diversitatea tinerilor cursanţi - au constituit cel puţin tot atâtea motive de emoţie!
Totul a început în toamnă, printr-un telefon. Trebuia să decid  intrarea şcolii într-un program, cu un nume cel puţin incitant: Liderii mileniului trei! Am spus DA, fără ezitare! Fără a pune întrebări suplimentare, cu toate că explicaţiile au apărut imediat, la capătul celălalt al firului.
Au urmat e-mail-urile, iar apoi vizita lui Marian, în periplu-ul său prin cele 15 orăşele ale ţării.
Spre sfărşitul lui ianuarie, au apărut date noi, se contura întâlnirea de la Bucureşti, atelierul de formare al formatorilor.
Greu cu Bucureştiul! Îmi dă emoţii, noduri în gât, arici în stomac, de fiecare dată! :))
La începutul lunii martie am avut privilegiul de-a cunoaşte oameni deosebiţi, iar locaţia aleasă pentru curs a fost de excepţie! Sediul RAF m-a făcut să visez cu ochii deschişi, deopotrivă la vremuri de altădată şi oportunităţi ale ... mileniului trei!

M-am întrebat de ce m-am mai înhămat la o treabă atât de serioasă, pe lângă toate celelalte, care aproape nu-mi mai lasă o clipă liberă?!
Răspunsul mi l-am dat singură: pentru a-mi (re)descoperi calităţile de lider, îngropate - în ultima vreme - tot mai adânc sub mantia managerului! :))

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ajunsă acasă, mi-am planificat activitatea pe care era musai s-o încep în această primă săptămână, pentru a lucra la "cald" şi pentru a nu-mi încăleca prea mult activitatea de formator  în alte domenii pe care va trebui s-o duc la bun sfârşit, până la finalul anului şcolar.
Aşadar, am decis: întâlnirile noastre se vor desfăşura marţea, de la 14 la 15,30.
Dar ce te faci cu una superstiţioasă, aşa ca mine?
Simplu! Planifici prima activitate joi! :))))
În consecinţă, astăzi, 17 martie 2011, am debutat, iar eu aş zice c-am păşit cu dreptul!
Am avut emoţii, m-am pregătit atent, am transpirat!